Timpul, iubito,timpul nu iarta;
El doar incearca sa ne desparta.
Nu-i da sansa,nu-i da afront,
Da-i doar iluzia unui decont.
Nu-i o speranta,nu-i o scapare,
Chiar daca suna perfect a chemare...
E doar tarana, e numai desert,
Este trecut si este incert.
E gandul meu,este sufletul meu,
E totul trecut,acum,cand e greu;
Un vis petrecut,o sansa neclara,
E doar amagire de o vara...
Cobor din senin,ma-ntorc inspre iad
Si zgarm in noroi sa ies catre vad;
Intinde-mi o mana si trage-ma sus,
Coboara ori urca,sau lasa-te dus...
Si nu ma chema,arunca-mi salutul
Chiar din ecou pricep continutul;
Doar foloseste o voce dulceaga,
Chiar de e vaga,e vocea mea draga.
Imi e dor de tine si ma plang pe mine;
Mangaierea ta si ale mele suspine
Ne vor inunda cu adanci sentimente
Crezand in licori si iluzii clemente.
Timpul ... e foarte frumos ce ai scris ...
RăspundețiȘtergere