Prin simturi adie o boare de vant,
Coboara si suie, se intoarce-n cuvant;
Rostirea e clara si o simt si in glas
Aceeasi boare care a ramas.
Se zbate, se tanguie, crezand c-a gasit
Un fel de-a zbura si a fi parasit
Un suflet curat, o minte nebuna,
S-ajunga la zori, la noapte cu luna.
Dar vai, a aflat cu multumire;
Doar prin oftat si grea tanguire
Adierea din suflet s-a eliberat
Lasandu-l pustiu si indurerat.
S-a dus catre zi, spre noapte cu luna,
Spunand unei vieti-ramai, noapte buna!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu