Neavand curajul, neavand puterea,
Am trecut prin viata invingand durerea.
Am trecut prin apa, am ajuns la tarm,
Alegand durerea si dorind sa adorm.
Sa nu stiu nimic si sa mor sperand,
Ca totusi odata reinviu razand,
Sa sper ca in viata totul e un iaz,
Din care sa ies jumatate treaz.
Si sa-i pun luminii in jur abajur,
Crezand ca si vietii ii pot da contur.
Cand soarele-i mut, desi da lumina,
Nimeni, niciodata, nu-i gaseste vina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu